„Capsicumul călugărilor” este o denumire mai veche pentru capucina (Tropaeolum majus), ale cărei proprietăți medicinale erau cunoscute încă din secolul al XVI-lea. Aspectul florilor și denumirea fac referire la veșmântul tradițional al călugărilor. Inițial, planta creștea în munții Anzi, unde triburile indigene o foloseau pentru vindecare, întărire și stimularea procesului de vindecare. Ulterior, oamenii din întreaga regiune veneau la plante medicinale pentru a beneficia de moștenirea sa terapeutică: decocturi, unguente și ceaiuri, deoarece cunoșteau secretele naturii mai bine decât oricine altcineva. În herbariul bunicii noastre am descoperit lângă capucina o descriere: un panaceu înflorit, care nu face rău, ci doar ajută. Astăzi putem beneficia și noi de această înțelepciune tradițională, beneficiile sale fiind susținute științific. Dacă rupeți o frunză de capucina, planta activează imediat un mecanism de regenerare rapidă și începe să-și „vindece rănile” și să crească în continuare. Datorită spectrului larg de substanțe bioactive și a beneficiilor nutriționale, aceasta reprezintă o componentă valoroasă a medicinei naturale și a prevenirii bolilor. Știința modernă a descoperit o mulțime de substanțe benefice tocmai în frunzele, florile și semințele sale. Denumirea de „antibiotic